Un suflet frumos arde cu patimă, caută neobosit, se aprinde intens și luminează ca o stea în orice umbră sau întuneric ar vrea să se așeze. Problema cu aceste suflete este că nu se pot ascunde nici dacă vor, le este sortit să stea în mijlocul scenei și să-și împartă căldura cu toți cei ce simt nevoia să fie învăluiți. Unele nici nu știu că asta le e menirea, altele o află cu surprindere chiar atunci când se caută cu mai multă nedumerire, ca și când nu știau că s-au găsit demult și nu e nevoie decât să-și dea voie să crească, să strălucească, să împlinească.
Când un astfel de suflet are norocul să fie purtat de un chip neasemuit de frumos, pare că toate lumile s-au adunat într-un singur om. Ea e Roxana, o altă tânără cu suflet și chip atât de frumos, pe care am avut norocul să o întâlnesc și să-mi accepte invitația de a ne bucura împreună de talentul ei de a scrie, de a se întreba, de a se căuta și găsi pe sine.
Sunt o persoană idealistă, spune Roxana despre ea, cu multe întrebări fără răspunsuri, poate uneori prea sumbră sau prea filozofică. Cert e că îmi găsesc refugiul în tot ce e frumos, și văd frumosul pretutindeni. Scriu pentru mine însămi dar sunt sigură că există măcar o persoană care se va regăsi în gândurile și întrebările mele transpuse pe foaie și vreau să simtă o ușurare când va afla că nu e singurul.
Vis de artist
Simt că sunt atâtea lucruri minunate în lume, create de oameni, oameni cu talent, oameni ambițioși ce își folosesc viața în scopul creației: muzică, pictură, cărți, mai pe scurt artă, sute de ramuri în care omul și-a pus amprenta de neuitat. Tare mult îmi doresc să las și eu în urma mea măcar un lucru minunat pe care să-l admire oamenii, aș simți atunci că am trăit cu un scop și nu m-aș mai plânge de mediocritatea vieții. Dar cel mai des mă simt lipsită de talent și neînsemnată. Încă sunt în căutarea unei scântei. Mă ambiționez totuși și-mi spun că nu pot să mă dau bătută până nu am încercat totul, ce bine că ai nevoie de mai multe vieți pentru asta, nu am nicio scuză să mă resemnez în aceasta.
Aș spune, frumoasă Roxana, că scânteia e chiar inima ta. Las-o să zburde, dă-i voie să lumineze.