Suflet de sticlă

Când am ales să mă înscriu la Psihologie, în plină maturitate, știam că voi avea multe de câștigat, știam care mi-e obiectivul și spre ce mă îndrept. Ce nu știam, dar am descoperit cu infinită bucurie, este că voi întâlni niște tineri incredibili. Oameni aflați la linia de start a vieții adulte, echipați cu calități incontestabile și despre care aș afirma cu mare încredere că vor reuși să ajungă foarte departe, oriunde ar fi departele lor. Pentru că am descoperit că unora le place scrisul, le-am propus să împărțim platforma aceasta construită de mine, din drag reciproc de artă. Două fete minune au acceptat, iar eu nu pot decât să le mulțumesc, emoționată. Bucuria cu care mă îmbogățesc în acest univers artistic îmi revine și e infinită. 

Astăzi o aduc în fața tuturor pe Mara. Mara cea sensibilă, asumată, smart și incredibil de frumoasă. Scrie poeme, iar eu cred că nu fiecare suflet atins de vibrația artistică poate scrie poezie, trebuie să fie unul anume. Nichita Stănescu spunea despre revelația poetică că este ”conectarea instantanee și simultană cu toate punctele din Univers”. Marei îi iese treaba asta natural, ceea ce face scrierea ei minunată. 

Vă las cu descrierea Marei despre sine:

Mă numesc Mara. Pentru multă lume pacea reprezintă sfârșitul războaielor sau înfrângerea răului, însă pentru mine, acea pace este arta. Momentul în care folosesc creionul sau pensula,simt cum sufletul meu călătorește printre emoțiile mele și le tratează cu grijă. Pictând sau scriind, simt că sunt ascultată de cineva, făcându-mă să exprim din ce în ce mai mult ceea ce simt. Fiecare pată de culoare reprezintă o emoție care se extinde pe o foaie. Finalizarea lucrării nu reprezintă doar o imagine, ci și un mesaj profund de la artist. De fiecare dată când fac o lucrare, eu nu fac doar artă, ci fac și terapie. Eu nu sunt psihoterapeutul, ci clientul care se descarcă asupra unei foi. Am curajul de a mă descărca fiindcă știu că arta nu mă va părăsi niciodată, din contră, sunt mereu înconjurată de ea. Arta mereu va fi cea care va asculta sufletele zdrobite ale oamenilor și va fi antidotul sufletelor distruse. Aceasta aduce la inceput durere intensă, dar la final vei găsi drumul spre pace.

Mara cea frumoasă.

Sticla

Valuri de gânduri se împrăștie în mintea mea,
Valuri de emoții se lipesc de sufletul meu,
Simt o explozie cum se extinde în interior.
Chiar dacă lupt cu optimism de dimineață până seară,
În calea mea se va ivi mereu o sticlă cu otravă.
Chiar dacă are gust dulce,
Doare al naibii de tare,
Și chiar dacă lumea îmi spune că nu e sănătos,
Eu tot continui să o beau.
Acea sticlă mi-a provocat o dependență
Și nu pot să renunț la ea.
Aceste emoții sunt prea familiare ca să pot renunța la ele,
Și vrând, nevrând, ele vor fi o amprentă pusă în suflet.   

Scrierea Marei ne conduce pe toți pe drumul către pace. Pace în suflete încrâncenate, pace în minți neliniștite, pace ca vis și speranță. 

Vă invit să ne stați aproape de suflet, că de acolo pleacă arta noastră spre voi. Arta ne deschide, ne vindecă, ne transformă.