content_copy 33 ani de Libertate, Iluzie? – handmadeconceptstore

33 ani de Libertate, Iluzie?


16 decembrie 1989 rămâne veșnic ziua în care curajul nebun al unor tineri a pornit Revoluția la Timișoara. 

Sunt, în construcția de mai sus, niște cuvinte cheie pe care le voi sublinia în cele ce urmează.

Timișoara. (orașul inimii mele) Primul oraș liber de comunism. Asta va scrie istoria, pe veci.

Revoluție. Nu voi folosi nicicând un alt termen, mereu îi voi spune Revoluție. Nu ne este permis să uităm vreodată. Nu ne este permis să negăm Revoluția. În Timișoara a fost Revoluție. În București, Sibiu și peste tot pe unde a fost ucis chiar și un singur om a fost Revoluție. Să negăm asta ar fi ca și când i-am împușca, din nou, pe toți acești oameni, cu indiferență.

Tineri. Curajul și spiritul tinerilor este cel care aduce suflul nou, schimbă destine și scrie istorie. Tinerii sunt cei care au adus libertatea atunci, tinerii sunt Vocea libertății de astăzi, spiritul lor neîngrădit este cel care va schimba lumea.

Când Mara, care nu era pe lume atunci, scrie astăzi așa, în trăirea ei actuală, vibrând la pulsul cetății, cu gânduri, căutări și emoție, știi că Libertatea va fi mereu păstrată ca darul neprețuit al minții deschise și inimii neîncorsetate. 

 

Iluzie
Vorbim și scriem drepturi,
Dar sunt mai ireale decât visele,
Oferim o cuvertură atrăgătoare
Ca să corupem societatea.
Democrația impune libertatea,
Însă eu nu o văd,
Sunt enumerate termeni și condiții
Ca să poți trăi ziua de azi.
Ei ard legile societății,
Distrugând libertatea oamenilor,
Otrăvindu-i cu promisiuni inexistente
Și promovând ipocrizia.

Foamea și setea sunt irelevante
Dacă nu poți gusta libertatea
Și să o savurezi fără overthinking,
Trăind fără termenul stres
Și fără să simți pacea interioară. 

 

Nimic nu mi-a părut mai potrivit ca în această zi de aducere aminte să onorăm curajul neprețuit al tinerilor de atunci cu spiritul viu și infinit de liber al tinerilor de astăzi, ca un legământ peste timp. Privindu-i, vezi în ei aceeași scânteie a putinței absolute, a timpului fără clepsidră, a inimii nesfârșite din iubire. Nouă, celor nu atât de tineri, ne revine misiunea ușoară: de a crede în ei, căci timpul dinainte le aparține. 

Mara, arhivă personală.

Celor care se vor întreba ce legătură este între o zonă creativ-artistică și Revoluție le răspund că inima unui artist e mereu trează, simte și absoarbe fiecare pulsație a celor din jur, a societății, a comunității în care trăiește și iubește. El nu e izolat în vreun glob de cristal, viața din jurul lui îi este inspirație, asta îl ține în viață.