Munca oricărui creator presupune transformare, de la banal la artă. Vânătoarea de cărți rare, fascinante, cu o viață aparte, de pe rafturi prăfuite din anticariate mă însuflețește de fiecare dată. Pe unele le iubesc atât de mult încât le păstrez în forma originală, altele mă inspiră incontrolabil. Și le vizualizez în noua viață pe care le-o pregătesc cu infinită atenție, mare drag și timp pe care nu îl stabilesc dinainte niciodată.
De o vreme bântui anticariatele doar online, dar chiar și așa am găsit niște bijuterii ce-și așteaptă răbdătoare noua viață. Astăzi, una dintre ele.
”Le Petite Illustration”, ediție din 1921, neprețuită. Pagini fine, în culoarea timpului scurs de la apariție, păstrate încă foarte bine, dar care se rup cum le atingi. Așa că nu îți rămâne altă șansă cu ea decât s-o atingi foarte, foarte delicat. Merită, regăsești între paginile ei niște ilustrații cum doar atunci, în timpuri pierdute și greu recuperabile, puteau fi. Vintage autentic.
Primul gând a fost să o transform așa cum era. Cum paginile ei nu mi-au permis asta, fiind extrem de fragile, am adăugat eu pagini nescrise, antichizate cu ceai negru și acestea, originale, se vor regăsi în jurnal în feluri diverse, care să le păstreze nota autentică, elegantă, atât de frumoasă.
Apoi am creat unele pagini, mai rezistente decât cele antichizate, din alte foi de carte, pictate, tratate cu adezivi speciali, patinate, decorate....atât de lucrate până le-am considerat demne de a le așeza în cartea devenită jurnal. Iată, câteva variante mai jos.
Sunt prima care spune că varianta inițială primează. Are greutate prin însăși valoarea ei în timp. Editarea, printarea, coperta cartonată atent îngrijită, felul în care era legată, toate aceste aspecte o fac să nu se poată compara cu mai nimic din ceea ce apare pe bandă rulantă în timpurile actuale. În care timpuri prea multe se bazează pe costuri în detrimentul emoției.
Spun, cam în același timp, că o astfel de carte merită o viață nouă. O viață în care să fie salvată de la uitare între fire de praf, nerăsfoită și neiubită. În care să se îmbrace ceva mai actual, dar la fel de distinsă. O viață în care să-și transfere toate diamantele trecutului, reinventate, prin care îți transmite gândurile ei de început și în care, totodată, te îndeamnă și pe tine să le așezi pe ale tale, asteptându-le primitoare.
Are mai bine de două luni de când a pornit pe drumul fără de întoarcere al noii sale vieți la făurirea căreia contribui și mai are nevoie de ceva vreme până se va arăta în întregime, fără sfială și încrezătoare.
Călătoria ei a început de la această copertă:
La aceasta:
Ne potrivim paginile, ilustrațiile, dantelele fine și multele secrete și apoi ieșim în lume.
Artizanul călătorește întotdeauna împreună cu creația sa, oricare ar fi ea. Se tranformă odată cu ea, se împrumută reciproc, se îmbogățesc cu emoții și stări, pe rând. Când se despart, nimeni nu suferă, pentru că o creație împlinită este bucurie și iubire. Creația pleacă să împlinească alte vieți care au nevoie de ea, iar artizanul mai pune o bucată de suflet la muncă pentru următoarea călătorie.